Elogiul pentru mama
Călin /
Maria-Jeana Cașcaval (născută Racoviță)
8 Oct 1938 - 22 Sep 2025
Este greu să explici viața unui om într-un singur cuvânt, iar pentru mama, sunt multe: inteligentă, iubitoare, energică, darnică, voluntară. Dar dacă este să aleg un singur cuvânt pentru viața mamei mele, cuvântul ei este neînfricată!
Crescută de bunici, Emil și Helene Racoviță, până la vârsta școlară era o domnișoară, in adevaratul sens! Maniere, dantele, vorbit numai franțuzește. A venit războiul și familia s-a relocat la Hunedoara. Acolo s-a nimerit într-un cartier cu gașca de băieți de stradă, care s-au luat de ea și fratele ei mai mic. A învățat să înjure ca un birjar (pe românește!), să se bată pentru a-și apara fratele, și în scurt timp a devenit șefa găștii. Talentul pentru limbi străine a continuat independent de manierele de mahala – vorbea fluent 4 limbi: franceza, româna, rusa, si germana. O mai rupea și pe spaniolă și italiană, iar în engleza avea un vocabular masiv, dar sa te ferească dumnezeu de pronunția ei! Cu toate acestea, nu îi era frică să vorbească și în engleză.
A fost probabil prima femeie care sa absolve facultatea de construcții din Cluj (n-am verificat acest fapt, dar construcțiile la vremea aceea nu erau pentru femei!). S-a “bătut” cu viitorul pro-rector dl. Cătărig pentru șefia de promoție. Nu-mi mai aduc aminte cine a câștigat, dar pariul meu este pe mama mea. În facultate a făcut și atletism – la nivelul de campioană națională la 200m sprint. La terminare, nu s-a folosit de numele și aura lui Racoviță să stea într-o slujbă calduta, și-a tras cizmele de cauciuc și a pornit-o pe santierele patriei: exploatari forestiere și miniere in Apuseni, Câmpulung, si asa mai departe. Povestea cu aplomb de aventurile ei pe motocicletă și camioanele anilor ‘50 pe râpele din Apuseni.
S-a măritat cu un fiu de țăran, și a luat numele de Cașcaval!. Dar ce țăran! Împreuna cu tatăl meu au făcut o echipă formidabilă. Au condus construcția primelor exploatări de cărbune de suprafață la Rovinari și a singurii uzine de prelucrare a uraniului din Româna la Feldioara. Practic au pus bazele industriei miniere moderne în România. Intre timp, a născut și crescut 2 copii, găsind timp sa le dea atenția necesara, chiar și după lungi ore de șantier.
În 1977 ne-am mutat la Cluj, unde a schimbat șantierul pe biroul de proiectare. A adus aceeași atitudine neinfricata, și în scurt timp le explica directorului și șefului consiliului judetean cum și ce trebuie sa facă. A fost deosebit de mândră de ceea ce a putut realiza cu puținele mijloace oferite de tiparele comuniste ale construcțiilor. Când treceți prin P-ta Cipariu și pe Blvd-ul Titulescu (fosta strada Pata), sper ca vă veți aduce aminte că fațadele blocurilor arată cât de cât datorită mamei mele.
Dupa revolutie, in anii ‘90, tatăl meu a reușit în final să-și pună în valoare vocația, înființând compania particulară Cartel Bau. Se zice ca în spatele fiecărui bărbat de succes, este o femeie. Acesta este cu atât mai adevărat în cazul părinților mei. Cartel Bau a fost construit în egala masura pe perspicacitatea în afaceri a tatălui meu și pe expertiza tehnică a mamei mele. Maria Cașcaval producea devize în cap mai repede decât cei cu calculatoarele! Desigur ca s-a adaptat si ea la tehnologia modernă, și Cartel Bau a fost una dintre primele firme în România care și-a dezvoltat un program de devize pe calculator.
În 1996 a fost diagnosticată cu cancer la vezica urinară. A lovit-o greu vestea, dar la putin timp a aflat ca i se va naste primul nepot – Dan, și s-a decis să învingă cancerul. L-a târât 20 de ani, peste mări și țări, dar nu s-a lasat invinsa, și după 18 rezectii și nenumărate cistoscopii, a reușit să-l invingă! Intre timp, a continuat să lucreze la Cartel, să călătorească în Statele Unite ca sa ne dea ajutor la creșterea copiilor noștri, la mutat, oriunde și oricând am avut nevoie.
Neînfricată! Ultimii 3 ani au fost deosebit de grei. Avea dificultăți de mișcare, iar in ultimele luni, îi trebuia ajutor să mănânce. Dar de fiecare data când o întrebam cum se simte, raspunsul era, invariabil – “bine”!
Neînfricată! Sper ca așa vă veți aduce aminte de ea.
Dormi în pace, suflet bun!